Marina33
A mai trecut cineva printr-un burnout (epuizare profesională)?
Sandu1
Văd că nu sunt singurul care trăiește asta. Încerc să înțeleg ce anume duce la epuizarea fizică și psihică.
ana_maria2000
Și eu am trecut prin asta! Aveam probleme fizice precum greață, amețeli, dificultăți de respirație, dureri în piept, dureri de gât, omoplat și braț etc. Asta era într-o perioadă în care munceam peste 50 de ore pe săptămână și ni se promitea mereu că lucrurile se vor schimba! Când cineva pleca, volumul de muncă creștea pentru cei rămași. A fost horror....
rares_daniela19
Pentru mine, burnout-ul a fost declanșat de suprasolicitarea de la muncă și problemele personale. Eram mereu stresată, nu mai dormeam, mâncam aiurea, aveam dureri de stomac, de cap, de spate…
Într-un final, am cedat: tentativă de suicid, cădere în depresie, cinci săptămâni de concediu medical și un tratament antidepresiv mai puternic.
Vă sfătuiesc să nu ignorați primele semne! Dacă simțiți că ajungeți la limită, luați o pauză, consultați un psiholog/psihiatru și nu așteptați să ajungeți la epuizare totală.
Alexia_A
Sunt mamă a 3 copii și sufăr de depresie de ani de zile... Anul trecut am trecut print-o astfel de criză și am fost internată psihiatrie. A fost o experiență oribilă chiar dacă personalul medical a fost extrem de amabil și competent... însă revenirea este lungă și plină de obstacole.
Nimeni nu înțelege cu adevărat această boală... te simți singur în suferință, chiar și atunci când ai familia și prieteni bine intenționați alături...dar viața merge înainte mai ales pentru copii...
O zi frumoasă!
Ionica9
Am trecut prin asta în decembrie anul trecut. Am fost internată, la fel ca tine, timp de 15 zile și am petrecut Crăciunul în spital. După externare am revenit la muncă cu jumătate de normă, după care am mi-am luat din nou concediu medical. Acum lucrez part-time, dar perioada se încheie la sfârșitul lunii mai și nu o voi prelungi, chiar dacă nu mă simt complet refăcută.
În ceea ce privește medicația, am primit același tratament ca pentru depresie, deși această afecțiune ar trebui tratată diferit.
Am renunțat să mai merg la psihologi, pentru că nu mai am încredere în ei, țin legătura doar cu psihiatrul. Deja am început să îmi reduc treptat tratamentul.
Seară frumoasă!
Dana_Dana
Bună tuturor,
Sunt nouă pe acest forum pentru că după luni întregi de căutări despre burnout și după ce am găsit în sfârșit oameni care simt exact ce simt și eu am dat peste acest subiect!
Am avut un burnout în 2020 care a fost diagnosticat abia după 9 luni! Nu aveam un loc de muncă în acel moment dar o serie de evenimente epuizante mi-au dat complet peste cap organismul! De atunci am început să trăiesc diferit. Am învățat să spun "nu", să am grijă de mine și să deleg sarcini.
Însă acum s-a întâmplat din nou… și de data asta este și mai rău! Medicul la care am mers a observat că am sistemul nervos în alertă maximă (sunt tratată cu benzodiazepine) și am probleme cu glandele suprarenale.
Mă simt rău aproape în fiecare zi, cu momente de respiro rare! Îmi trăiesc zilele ca pe o povară iar cei din jurul meu nu reușesc întotdeauna să înțeleagă ce simt cu adevărat. Recunosc că nici mie nu-mi este ușor să explic pentru că simptomele sunt atât de diverse și imprevizibile.
Sandu
Eu am reușit să ies din această situație renunțând la job-ul actual care mi-a adus numai probleme. Acum îmi pregătesc o nouă direcție profesională.
Mult curaj!
Costache78
Sandu Câți ani ai?
Eu am 47 de ani dintre care 23 de experiență în aceeași companie și recunosc că îmi este greu să mă gândesc să îmi schimb job-ul....
Sandu
Costache78 Eu am 35 de ani și de curând m-am apucat să învăț programare. Știu că schimbarea poate părea dificilă mai ales după atât de mulți ani în aceeași companie dar uneori merită să explorezi noi oportunități. Succes!
MirElla
Mă regăsesc complet în ceea ce ați descris. Din septembrie anul trecut am început să am dureri de cap în fiecare zi, care s-au transformat în migrene puternice. De aici a început și anxietatea și insomnia, mă gândeam constant la ce mi s-ar putea întâmpla și durerea continuă mă împiedica să trăiesc normal, să mă bucur de familia mea, de copilul meu, de animalele mele. Am devenit tot mai irascibilă, mereu obosită și lipsită de energie.
Cât despre locul de muncă, nici nu mai are sens să spun… De doi ani sunt victima unui șef toxic, manipulator, iar situația s-a agravat din ce în ce mai mult.
Problemele de sănătate m-au determinat să îmi iau concedii medicale, care mi-au fost reproșate, ca și cum ar fi fost vina mea.
Apoi într-o seară, am avut un atac de panică atât de puternic încât am ajuns la spital unde medicii mi-au spus clar: Doamnă, sunteți epuizată.
De atunci, am început să iau măsuri, am mers la medic, la psiholog și am început ședințe de hipnoză.
Acum mă simt mult mai bine. Mai am momente în care mă simt demoralizată, dar încet încet îmi recâștig controlul asupra vieții mele.
