Ristea01
Am ales sa creez acest subiect pentru a impartasi experienta mea. Am lucrat timp de zece ani ca secretar contabil intr-un camin de batrani fara a mi se recunoaste meritele.
Directorul nu avea cunostinte in contabilitate si nici nu a incercat sa invete ceva timp de zece ani.
A fost primul meu loc de munca chiar dupa ce am terminat facultatea si am fost nevoit sa invat totul de la zero.
A durat sapte ani pana sa realizez cu adevarat ca eram folosit. Directorul avea idei foarte clare despre cum trebuia sa functioneze totul si imi impunea viziunea lui in tot ceea ce faceam. Imi cerea sa fiu mereu disponibil, sa vorbesc cu rezidentii caminului, sa ma implic in tot felul de sarcini care nu aveau legatura cu contabilitatea.
Imi spunea ca ar trebui sa imi amintesc toate inregistrarile contabile, pentru ca el putea sa memoreze 50 de cantece! Comparatii absurde, reprosuri constante, presiune zilnica. Simteam ca sunt prins intr-o capcana iar daca incercam sa ma apar, situatia devenea si mai complicata. Ani de zile am fost convins ca problema e la mine si ca nu sunt suficient de bun.
Nu mi-am dat seama cat de mult ma afecta aceasta situatie decat dupa ce am fost concediat si in loc sa ma simt eliberat, am cazut intr-o nesiguranta totala. Mi-am pierdut increderea in mine si acum dupa zece ani de munca, fostul meu director a indraznit sa spuna ca "nu am facut nimic".
Dar daca ma gandesc bine, singurul lucru bun pe care l-am castigat din aceasta experienta a fost apropierea de persoanele in varsta. Mi-a placut sa le ascult povestile si sa inteleg singuratatea lor. Dincolo de contabilitate si de hartuirea de la serviciu, asta a fost singura mea satisfactie reala.
ana_maria2000
Îmi pare sincer rău să aud prin ce ai trecut..nimeni nu ar trebui să treacă prin așa ceva… 😞
Citind mesajul tău, am impresia că toți hărțuitorii au aceleași tipare, cel puțin în linii mari. 😡
Am trecut și eu prin asta dar pe lângă hărțuirea morală am fost victima și a hărțuirii sexuale (prin remarci, atitudini...), ceea ce a adăugat nu doar furie ci și un profund dezgust față de acea persoană.
Nu știu dacă am reușit să iert, dar știu sigur că am întors pagina.
Nu cred că putem uita vreodată, dar putem merge mai departe, mai puternici și mai conștienți, cu lecțiile învățate din aceaste experiențe dureroase.
